Trioxid de arsen

Identificare
Trioxid de arsen

As³⁺ O²⁻
Nume IUPAC	Oxid de arsen (III)
Alte denumiri	Oxid arsenos Anhidridă arsenoasă Alb de arsen
SMILES O1[As]2O[As]1O2
Număr CAS	1327-53-3
PubChem CID	261004
Informații generale
Formulă chimică	As₂O₃
Aspect	solid alb
Masă molară	197,841 g/mol
Proprietăți
Densitate	3,74 g/cm³
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	312,2 °C
Punct de fierbere	465 °C
Solubilitate	apă: 20 g/L (25 °C) solubil în acizi diluați și baze alcaline, insolubil în solvenți organici^[1]
Pericol
Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R	R28, R34, R45, R50/53
Fraze S	S45, S53, S60, S61
Pericol H300, H314, H350, H410, H300 : Mortel en cas d'ingestion H314 : Provoque de graves brûlures de la peau et des lésions oculaires H350 : Peut provoquer le cancer (indiquer la voie d'exposition s'il est formellement prouvé qu'aucune autre voie d'exposition ne conduit au même danger)Catégorie :Cancérogène chimique H410 : Très toxique pour les organismes aquatiques, entraîne des effets à long terme
NFPA 704
0 3 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Trioxidul de arsen este un compus anorganic cu formula As₂O₃. Este un compus important al arsenului din punct de vedere comercial și este principalul precursor pentru alți compuși de arsen, incluzând compuși organo-arsenici. Aproximativ 50 000 de tone sunt produse în fiecare an. ^[2] Utilizările sale sunt controversate, deoarece toxicitatea compușilor de arsen este ridicată.

Denumiri alternative

Arsenic este o denumire frecvent folosită pentru trioxidul de arsen sau anhidrida arsenioasă. Este cunoscut și sub denumirile populare alternative de șar, săricica, șoricioaică, șoriceasă. (În prezent termenul este rar folosit în limba română pentru a denumi elementul chimic arsen.)

Istoric

Arsenicul este cunoscut din antichitate. În Roma antică era folosit ca depilator pentru îndepărtarea părului de pe organele genitale.

Arsenicul a intrat în istorie ca otravă folosită în scop criminal. Celebra familie Borgia folosea această otravă pentru înlăturarea adversarilor politici. Ei au elaborat chiar o metodă eficientă de otrăvire indirectă, prin introducerea de arsenic timp de câteva luni în stomacul unui porc, care era ulterior sacrificat, carnea sa devenind otrăvitoare pentru cei care o consumau. Amănunte despre această metodă nu sunt cunoscute nici în prezent. În limba latină folosirea toxicului pentru eliminarea adversarilor fără vărsare de sânge era numită coniuratio pulveraria^[3]. O otrăvire de acest gen a fost folosită în anul 1590 contra prințului Jakob III (Baden-Hachberg). Crima nu a putut fi dovedită timp de secole, pentru că în secolul XVI nu existau metode de depistare a otrăvirii cu arsenic (toxicul nu putea fi depistat la cadavru, când nu era folosit în doze masive). Arsenicul a continuat să fie folosit în scop criminal până în prima jumătate a secolului XIX. După anul 1832, când chimistul englez James Marsh a descoperit prima metodă de depistare a arsenicului, numărul acestor otrăviri criminale a scăzut considerabil.

Proprietățile toxice ale arsenicului au fost folosite în decursul istoriei și în scopuri militare. Astfel, în Evul Mediu se folosea fumul toxic produs prin arderea arsenicului. Izvoare istorice de la începutul secolului XV menționează fabricarea unor ghiulele în componența cărora intra și oxidul de arsen. Într-un Manual de artificii din a doua jumătate a secolului XV, editat la Berlin, sunt descrise grenade de mână cu arsenic și alte proiectile cu emisie de gaze și vapori toxici.

Obținere și răspândire

Trioxidul de arsen poate fi obținut în urma procesării obișnuite a compușilor de arsen, incluzând oxidarea (arderea) arsenului și mineralelor conținătoare de arsen în prezența aerului. Un bun exemplu este arderea auripigmentului, un zăcământ tipic de sulfură de arsen:

\mathrm {AS_{2}S_{3}\ +9\ O_{2}\longrightarrow 2\ AS_{2}O_{3}+6\ SO_{2}}

Însă, majoritatea oxizilor de arsen sunt obținuți ca produse secundare în timpul procesării altor minereuri. De exemplu, arsenopirita, care este o impuritate în minerurile de aur și cupru, formează trioxidul de arsen în urma încălzirii în aer. Procesarea acestor minerale este periculoasă și a dat naștere la diverite cazuri de otrăvire. ^[4] Doar în China minereurile de arsen sunt minate intenționat. ^[2]

În laborator, oxidul poate fi preparat prin hidroliza triclorurii de arsen: ^[5]

\mathrm {2\ AsCl_{3}+3\ H_{2}O\longrightarrow As_{2}O_{3}+6\ HCl}

As₂O₃ se găsește în natură sub forma a două minerale, arsenolit (cubic) și claudetit (monoclinic). Ambele sunt minerale secundare relativ rare, găsite în zonele de oxidare a depozitelor bogate în arsen.

Prăjirea mineralelor de arsenit (metodă industrială). Această metodă de oxidare este exemplificată prin reacția de mai jos, cu aplicabilitate în cazul minereurilor ce conțin sulfură dublă de fier și arsen:

\mathrm {2\ FeAsS+5\ O_{2}\rightarrow Fe_{2}O_{3}+2\ SO_{2}+As_{2}O_{3}}

Proprietăți fizice

Arsenicul se prezintă ca o pulbere fină de culoare albă cu miros specific de usturoi.

Proprietăți chimice

Trioxidul de arsen este un oxid puternic amfoter care demonstrează caracterul său preponderent acid (anhidrida arsenioasă). Reacționează rapid în soluții alcaline, formând arseniți. Reactivitatea față de acizi este scăzută, dar reacționează cu acid clorhidric, rezultând triclorură de arsen sau săruri înrudite. Reacționează puternic cu agenții oxidativi ca ozonul, peroxidul de hidrogen (apa oxigenată) și acidul azotic, formând pentoxid de arsen, As₂O₅. Reacția cu apa oxigenată poate fi explozivă. Este redus rapid la arsen, și se poate forma de asemenea și hidrogen arsenios - AsH₃ (arsină).

Utilizare actuală

Identificare
Trioxid de arsen
Număr CAS	1327-53-3^[6]^[7]
PubChem	261004^[8]
DrugBank	01169^[6]
ChemSpider	229103^[9]
UNII	S7V92P67HO^[10]^[7]
KEGG	D02106^[11]
Cod ATC	L01XX27^[6]
SMILES	O=[As]O[As]=O^[8]
InChI	InChI=InChI=1S/As2O3/c3-1-5-2-4^[8]
Date chimice
Formulă	As₂O₃^[8]
Masă molară	198 u.a.m.^[8]
Date fizice
Densitate	4 g/cm³
Modifică date / text

Aplicații industriale

Materie primă pentru fabricarea pesticidelor pe bază de arsen (arsenit de sodiu, arsenat de sodiu, cacodilat de sodiu).
Materie primă pentru fabricarea unor medicamente de uz uman și veterinar (Neosalvarsan).
Agent de decolorare pentru sticlă și emailuri.
Agent de conservare a lemnului.
Materie primă pentru producerea arsenului elemental, a aliajelor de arsen și semiconductorilor din arsenit.

Aplicații medicale

Arsenicul (trioxidul de arsen), sub denumirea comercială de Trisenox, este un citostatic folosit în tratamentul unor forme refractare de leucemie, cum este leucemia acută mieloidă - subtipul promielocitic M3, care nu răspund la chimioterapia de primă intenție. Este un chimioterapic cu acțiune incomplet elucidată: se presupune că trisulfitul de arsen induce intensificarea apoptozei celulelor tumorale, iar cercetări recente au identificat enzima tioredoxin reductază drept țintă a trioxidului de arsen. Din cauza toxicității sale, folosirea medicamentului prezintă mari riscuri.^[12]

Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.^[13]

Reglementări legale de utilizare

În prezent, alături de toți compușii arsenului, trioxidul de arsen este clasificat drept toxic și periculos pentru mediu în Uniunea Europeană, prin Directiva CEE nr. 67/548, cu amendamentele succesive.

Vezi și

Referințe

^ Patnaik, P. (2002). Handbook of Inorganic Chemicals. McGraw-Hill. ISBN 0-07-049439-8.
^ ^a ^b Grund, S. C.; Hanusch, K.; Wolf, H. U. (2005), „Arsenic and Arsenic Compounds”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a03_113.pub2 Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^ Johannes Fecht: Historia colloquii Emmendingensis, (pagina 372, ediția Rostock 1694)
^ „Giant Mine – Northwest Territories Region – Indian and Northern Affairs Canada”. Arhivat din original la 27 iunie 2006. Accesat în 17 iunie 2014.
^ Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, Ediția II. Editată de G. Brauer, Academic Press, 1963, NY.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Arsenic trioxide (în engleză), DrugBank, 17 noiembrie 2015
^ ^a ^b ^c ^d Global Substance Registration System, accesat în 15 februarie 2018
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ „Arsenic”, MFCD00003433 (în engleză), PubChem, accesat în 20 septembrie 2016
^ ^a ^b Arsenic trioxide (în engleză), ChemSpider, accesat în 20 septembrie 2016
^ ^a ^b ARSENIC TRIOXIDE (în engleză), NDF-RT, accesat în 19 ianuarie 2016
^ ^a ^b Arsenic trioxide (în engleză), ChEMBL, accesat în 19 ianuarie 2016
^ „Rezumatul caracteristicilor produsului - TRISENOX 1 mg/ml concentrat pentru soluție perfuzabilă” (PDF). Agenția Europeană a Medicamentului. Accesat în 22 aprilie 2020.
^ Organizația Mondială a Sănătății (2019). World Health Organization model list of essential medicines: 21st list 2019 (în engleză). Geneva: World Health Organization. WHO/MVP/EMP/IAU/2019.06. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO. Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)

Legături externe

DEX online: Arsenic^{[nefuncțională]}
Maior Ștefan-Marinel Rădulică: Armele de distrugere în masă - scurt istoric, prezent și perspective^{[nefuncțională]}, pe site-ul Jandarmeriei Române
Monitorul Oficial nr. 120/25 februarie 2003: Hotărâre nr. 95 din 23 ianuarie 2003 privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase^{[nefuncțională]}
euroticket.ro: Hotărâre nr. 804 din 25/07/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase

v • d • m Oxizi

Valențe variate	Tetroxid de stibiu (Sb₂O₄) • Oxid de cobalt (II,III) (Co₃O₄) • Oxid de fier (II,III) (Fe₃O₄) • Tetroxid de plumb (Pb₃O₄) • Suboxid de carbon (C₃O₂) • Oxid de mangan (II,III) (Mn₃O₄) • Oxid de argint (I,III) (AgO)

Starea de oxidare -1	Difluorură de oxigen (OF₂)

Starea de oxidare +1	Oxid de cesiu (Cs₂O) • Oxid de cupru (I) (Cu₂O) • Monoxid de dicarbon (C₂O) • Monoxid de diclor (Cl₂O) • Oxid de litiu (Li₂O) • Oxid de potasiu (K₂O) • Oxid de rubidiu (Rb₂O) • Oxid de argint (I) (Ag₂O) • Oxid de taliu (I) (Tl₂O) • Oxid de sodiu (Na₂O) • Apă (H₂O)

Starea de oxidare +2	Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)

Starea de oxidare +3	Oxid de aluminiu (Al₂O₃) • Trioxid de stibiu (Sb₂O₃) • Trioxid de arsen (As₂O₃) • Oxid de bismut (Bi₂O₃) • Trioxid de bor (B₂O₃) • Oxid de crom (III) (Cr₂O₃) • Trioxid de azot (N₂O₃) • Oxid de erbiu (III) (Er₂O₃) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd₂O₃) • Oxid de galiu (III) (Ga₂O₃) • Oxid de holmiu (III) (Ho₂O₃) • Oxid de indiu (III) (In₂O₃) • Oxid de fier (III) (Fe₂O₃) • Oxid de lantan (III) (La₂O₃) • Oxid de lutețiu (III) (Lu₂O₃) • Oxid de nichel (III) (Ni₂O₃) • Trioxid de fosfor (P₂O₃) • Oxid de promețiu (III) (Pm₂O₃) • Oxid de rodiu (III) (Rh₂O₃) • Oxid de samariu (III) (Sm₂O₃) • Oxid de scandiu (III) (Sc₂O₃) • Oxid de terbiu (III) (Tb₂O₃) • Oxid de taliu (III)Tl (₂O₃) • Oxid de tuliu (III) (Tm₂O₃) • Oxid de titan (III) (Ti₂O₃) • Oxid de volfram (III) (W₂O₃) • Oxid de vanadiu (III) (V₂O₃) • Oxid de yterbiu (Yb₂O₃) • Oxid de ytriu (Y₂O₃) • Oxid de praseodim (III) (Pr₂O₃)

Starea de oxidare +4	Dioxid de carbon (CO₂) • Trioxid de carbon (CO₃) • Oxid de ceriu (IV) (CeO₂) • Dioxid de clor (ClO₂) • Oxid de crom (IV) (CrO₂) • Tetroxid de azot (N₂O₄) • Dioxid de germaniu (GeO₂) • Oxid de hafniu (IV) (HfO₂) • Oxid de plumb (IV) (PbO₂) • Oxid de mangan (IV) (MnO₂) • Dioxid de azot (NO₂) • Dioxid de plutoniu (PuO₂) • Oxid de rodiu (IV) (RhO₂) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO₂) • Dioxid de seleniu (SeO₂) • Dioxid de siliciu (SiO₂) • Dioxid de sulf (SO₂) • Dioxid de telur (TeO₂) • Dioxid de thoriu (ThO₂) • Dioxid de staniu (SnO₂) • Dioxid de titan (TiO₂) • Oxid de wolfram (IV) (WO₂) • Dioxid de uraniu (UO₂) • Oxid de vanadiu (IV) (VO₂) • Dioxid de zirconiu (ZrO₂)

Starea de oxidare +5	• Pentoxid de stibiu (Sb₂O₅) • Pentoxid de arsen (As₂O₅) • Pentoxid de diazot (N₂O₅) • Pentoxid de niobiu (Nb₂O₅) • Pentoxid de fosfor (P₂O₅) • Pentoxid de tantal (Ta₂O₅) • Oxid de vanadiu (V) (V₂O₅)

Starea de oxidare +6	Trioxid de crom (CrO₃) • Trioxid de molibden (MoO₃) • Trioxid de reniu (ReO₃) • Trioxid de seleniu (SeO₃) • Trioxid de sulf (SO₃) • Trioxid de telur (TeO₃) • Trioxid de wolfram (WO₃) • Trioxid de uraniu (UO₃) • Trioxid de xenon (XeO₃)

Starea de oxidare +7	Heptoxid de diclor (Cl₂O₇) • Oxid de mangan (VII) (Mn₂O₇) • Oxid de reniu (VII) (Re₂O₇) • Oxid de technețiu (VII) (Tc₂O₇)

Starea de oxidare +8	Tetroxid de osmiu (OsO₄) • Tetroxid de ruteniu (RuO₄) • Tetroxid de xenon (XeO₄) • Tetroxid de iridiu (IrO₄) • Tetroxid de hasiu (HsO₄)

Altele	Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului Categorie:Oxizi