Obreja Veche, Fălești
| Obreja Veche | |
| — Sat-reședință — | |
 Satul Obreja Veche în 1980 | |
  Obreja Veche Obreja Veche (Moldova) | |
| Coordonate: 47°40′34″N 27°39′22″E ({{PAGENAME}}) / 47.6761111111°N 27.6561111111°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Fălești |
| Comună | Obreja Veche |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-5938 |
| Prefix telefonic | 259 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Obreja Veche este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Fălești, Republica Moldova.
Istorie
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Satul a fost întemeiat în anul 1777. Primul locuitor, care este și socotit ca întemeitorul satului, a fost Ion Obreja, de unde și provine denumirea satului. În anul 1864 s-a ridicat în sat biserica din piatră, „Sfinții Împărați,” cu hramul „Sfântul Constantin.” Biserica a fost construită cu cheltuielile proprietarului Costache B. ce avea în proprietatea sa 4194 desentine de pământ.
Pe teritoriul satului era o gospodărie boierească cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala pimară, post de jandarmi, poștă cu cai, a zemstvei, 8 cai și două trăsuri, poștă rurală, primaria și o cârciumă. În anul 1902 populația localității era alcătuită din 995 de bărbați și 1012 femei ce posedau 670 de case de locuit. În 1906 pe teritoriul regiunii Fălești a izbucnit o mare epidemie, în urma căreia a avut de suferit și populația din satul Obreja Veche.
La marginea de sud-vest a satului actual este un loc numit "Zamca Veche", unde au fost constatate urme de șanțuri și valuri de pământ, acestea fiind o dovadă certă că aici a fost o cetate din epoca fierului sau a evului mediu.[cercetare originală]
Cele 6 movile funerare sunt probe materiale că în această zonă au staționat și triburi nomade, care și-au lăsat aici decedații.
Surse informative
- Svod pameatnikov istorii i kulturî... Maket. Chișinău, 1987, p. 758.
- Hîncu I. Cetăți antice și medievale timpurii din Republica Moldova. Chișinău, 1993, p. 55.
